Castelul fermecat

Ne tragem rasuflarea, in sfarsit, dupa o vacanta in care am colindat toate colturile pamantului, sau, cel putin, de la o extrema la alta a modurilor de viata posibile... Poate e mult spus. Toate experientele, puse cap la cap, dau o compozitie complicata, pe care o poti deslusi si intelege in timp.

Oricum, incep sa-mi scriu amintirile de vacanta cu cea mai nesteptata descoperire, atat de aproape de casa, Castelul Iuliei Hasdeu din Campina. O constructie-bijuterie, o combinatie unica de arhitectura culta si naiva, pare la prima vedere un joc copilaresc de forme, la a doua vedere o tesatura intelectuala de fire cu semnificatie ezoterica.

Pe poarta principala masiva, pivotanta, blazonul familiei Hasdeu si cuvintele lui Galilei.

Usa e flancata de doi sfincsi din piatra, ca doua tronuri, cu postamentul inscriptionat cu reincarnarile anterioare ale Iuliei, fiica marelui om de cultura, si :) tiza mea.

Prima, imagine, cea cu cupola , este cea care te izbeste imediat ce treci de doua usi cu oglinzi paralele, care alunga spiritele rele si fac trecerea intre lumi.

 Tavanul templului (camera centrala a castelului) este pictat cu un labirint asemanator cu cel din Chartres si suprapus elegant peste o reprezentare a cerului noptii, strabatut de Calea Lactee.

Dar imediat ce trecem de aceste interioare ciudate si destul de dificil de descifrat pentru noi, muritorii de rand, intram in camerele decorate cu delicatete in spiritul vremii, intre care camera de zi este preferata mea.

In medalioane, portrete de familie, inclusiv cel al Iuliei, de mai sus, cu o lucratura fina de ipsoserie, lauri si flori, toate prinse in arcade splendid proportionate.

Deatlii superbe, frumos restaurate; o culoare care te umple de liniste, azuriul copilaresc, combinat cu accente de foita de aur si pictura delicata.

De remarcat peste tot sobele vechi lucrate minunat, piese impresionante.

Cautam, in fiecare fotografie, urma vreunui spirit ratacit :) . 

Am gasit cu siguranta inca prezent spiritul creator al unei epoci pasionate pentru detaliu si frumusete.

Am admirat calitatea restaurarii, multumind in gand sansei de a revedea cladirea, scoasa la lumina, dupa o lunga perioada de lasare in paragina.

De remarcat tapetul floral si forma ferestrelor, destul de neobisnuita pentru arhitectura locala. Sunt expuse multe obiecte, printre care biroul liliputan al Iuliei, papusica ei, si obiecte ciudate, mesajele ei din lumea de dincolo, muzica ei spirituala...

... gravata pe o piatra intunecata, tablouri de mare valoare ale pictorilor vremii, mobilier original, gravuri si documente, carti in editii princeps ale operei scriitorului...

Mie mi-a placut gravura de mai sus, cu simbolul Crestinatatii si deviza imparatului Constantin, revelata de arhanghel. E o limita fina aici intre lumea reala si cea a supranaturalului, si depinde numai de vizitator daca vrea sau nu sa patrunda in "Tara Minunilor"...

Pentru cei reticenti, ramane intalnirea cu piese de o rara frumusete, ascunse in acest colt de tara, pe vremuri refugiul oamenilor de arta si cultura, Campina.

Un loc lipsit aparent de opulenta, dar in care detaliile de arhitectura fac deliciul cautatorului de comori ascunse. Ador ingerasii de pe frontonul sobei si formele mult-lucrate ale decorurilor de pe pereti.

Imi plac mult fatadele cu piatra specifica locului si crenelurile ca din povesti.

...si imi spun mie insami, la plecare, ca , inainte de a lua hoatararea sa nu crezi, trebuie sa te cunosti pe tine insuti.