'Lasa patina propriei tale vieti sa-ti imbogateasca locuinta.''-Jamie Drake
Dragi prieteni,
Am intalnit un fenomen cumva paradoxal cu "criza" in care se presupune ca ne zbatem mai mult sau mai putin. Un fenomen bizar chiar in contextul in care am face abstractie de conjunctura economica generala. Nu stiu cum sa-l denumesc, poate "sindrom anxios al vidului in decorarea propriului camin".
Exista la unii nevoia imperioasa de umplere a spatiilor (decorate recent sau nu) cu tot felul de obiecte de decor achizitionate la gramada, uneori chiar in coordonare perfecta cu interiorul, pentru ca minunatul si multvisatul camin "sa fie in sfarsit GATA".
Fenomenul are loc in special in jurul Sarbatorilor noastre dragi, de Craciun, de Paste, sau cu orice alta ocazie care presupune receptii si mese cu musafiri din toate colturile lumii (si a familiei :). Sa nu fiu inteleasa gresit, chiar si eu tremur de emotie si imi doresc din suflet ca living-ul meu sa arate cat mai elegant si mai "gata" atunci cand imi primesc familia cu aceste ocazii.
Dar ce nu pot intelege este de ce s-ar cumpara tot felul de obiecte ( oricat de scumpe, de elegante, de chic...) intr-un demers impulsiv si cumva pripit, doar pentru a umple unele asa-zise lipsuri ale casei la capitolul decoratiuni. Punctul meu de vedere este urmatorul: toate sau cat mai multe din obiectele de decoratiune ale unui camin le doresc neaparat legate de viata emotionala a acelui camin.
Pe principiul: de ce sa cumpar sub influenta grabei si impulsului de moment vaze, scrumiere, sfesnice, fete de masa si alte lucruri minunate, care apoi sa nu imi aminteasca nimic, cand pot da intregii mele case o semnificatie, prin semnificatiile cumulate ale tuturor micilor amintiri de care m-ar lega o colectie de obiecte, tablouri, textile si accesorii adunate in timp, din diverse excursii (romantice sau nu), primite cadou in ocazii speciale sau cumparate cumpatat dupa discutii si planuri facute cu omul iubit, dupa cautari imdelungate prin anticariate, magazine si site-uri, in asa fel incat fiecare lucru sa INSEMNE ceva!
Un moment de magie, un eveniment de neuitat, un deznodamant fereicit, o amintire ca o bataie de aripi de fluture.
Asta as vrea sa-mi aminteasca fiecare obiect pe care il intalnesc atunci cand ma retrag in vizuina mea linistita, dupa o zi de munca.
In plus, cand copiii cresc si intreaba de obiectele din jurul lor: "Mami, de unde avem noi sfesnicele astea frumoase cu ingerasi?" ce raspuns e cel memorabil: "Le-am cumparat ca nu aveam ce sa punem pe masa ca sa para casa noastra gata" sau " Le-am primit de la tati cadou in week-end-ul nostru de miere...".
Un sfat simpatic: decat sa umplem o camera cu obiecte fara semnificatie, mai bine o umplem cu fructe si flori de cea mai buna calitate, dispuse in cantitati impresionante.
Si cu multa, multa iubire :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu