De gustibus
Eram pe cale sa incep un text despre lucruri care nu imi plac ( bineinteles, din domeniul design-ului; in alte domenii nu indraznesc sa ma avant, in plus cred ca ar fi un demers deprimant si inutil...). Eram deci pe cale sa scriu despre creatii care, dupa gustul meu, sunt departe de calitatile declarate inca de la Vitruviu ca fiind durabilitatea, utilitatea si frumusetea, mai ales de aceasta din urma... Eram pe cale sa incep chiar cu o constructie pe care am declarat-o mereu in top-ul cladirilor inestetice din Bucuresti. Va rog, spuneti-mi ca de fapt doar mie mi se pare ca arata ca un monstrulet plangacios si stirb...spuneti-mi ca imaginatia mea, inca ancorata in basme cu bau-bau, sau in repertoriul actualizat al filmelor Disney, doar ea e de vina pentru critica mea nefondata si imatura. Deci...
.JPG)
O cladire mare ,de 85 de metri inaltime,care, pe langa ca are ,ca si contur , dezavantajul asemanarii cu alte forme create de natura si din punctul meu de vedere nedorite la o scara atat de ...inumana, mai e defavorizata de amplasamentul ingrat in centrul unei capitale in care speram (degeaba) ca gruparea cladirilor gigantice de birouri sa se faca inteligent in clustere stapanite urbanistic si in zone departate de cele cu monumente istorice sau tesut urban protejat.
Bineinteles, era doar o fantezie de-a mea. Era clar ca o asemenea cladire cu o valoare arhitecturala nedefinita ( imi pare rau pentru societatea celebra de arhitectura care a conceput-o, dar din tot sufletul declar ca aceasta valoare, dupa mine, tinde catre zero in viitor), nu poate sta decat in zona cea mai frumoasa a capitalei, alaturi de "salba de lacuri" si de parcuri care fac inca deliciul nostalgicilor ca mine.
Eram deci cat pe ce sa ma adancesc in comentarii morocanoase despre forme fara fond, cand mi-am regasit optimismul meu traditional si m-am gandit ca totusi, ce daca asemenea giganti dezechilibrati ne perturba peisaj-ul, ce daca ochiul nu mai poate gasi un reper de frumusete in jur, decat greu, si acela de multe ori ascuns in giulgiuri de neingrijire si nepasare.
Ce daca nu-mi plac mie unele lucruri? Poate ca e mai important ce imi place. Poate ca pentru fiecare, elanul de a fi mai buni, vine din putinele semne de frumusete, omenie, amabilitate pe care le receptam din jur. Poate ca ar trebui sa postez cateva imagini cu lucrari mai mici sau mai mari realizate de mana compatriotilor, ca un contrapunct, ca o declaratie, ca suntem totusi mai buni de-atat.
Imi place foarte mult cladirea Muzeului Sportului de langa Arcul de Triumf. O arhitectura care lasa maiestuozitatea pentru monumentele istorice, si propune o linie care se inscrie in scara peisajului, ca o surpriza placuta, ca un "buna dimineata" strigat de arhitectura noua , celei clasice si incarcata de semnificatii.
(Imagine de pe http://www.ziarulcuvestibune.ro/2011/11/muzeul-sportului-acces-gratuit.html?m=1)
Fier forjat lucrat manual de echipa domnului Grigore Capsa, care inveseleste traseele multor strazi si bulevarde din capitala mea.
Camp cu flori, de Bogdan Mihai Radu. O frumusete salbatica pe care o gasesti ascunsa si netulburata in mijlocul Bucurestiului, la Gradina Botanica. Pajisti de trandafiri.
.JPG)
Nimic mai frumos decat o plimbare la asfintit la Palatul Regal.
Statuia Regelui Carol I.
Ateneul Roman. Locatia perfecta pentru fotografii de familie.
Si in fine, cladirea Sky Tower. Un inceput de sky-line pentru capitala . Si...o forma eleganta, fina, discreta. Asa cum trebuie sa fie orice cladire care sfideaza legile naturii si se avanta la inaltimi nesperate.
Dupa gustul meu.
- Posted using BlogPress from my iPhone
.JPG)
O cladire mare ,de 85 de metri inaltime,care, pe langa ca are ,ca si contur , dezavantajul asemanarii cu alte forme create de natura si din punctul meu de vedere nedorite la o scara atat de ...inumana, mai e defavorizata de amplasamentul ingrat in centrul unei capitale in care speram (degeaba) ca gruparea cladirilor gigantice de birouri sa se faca inteligent in clustere stapanite urbanistic si in zone departate de cele cu monumente istorice sau tesut urban protejat.
Bineinteles, era doar o fantezie de-a mea. Era clar ca o asemenea cladire cu o valoare arhitecturala nedefinita ( imi pare rau pentru societatea celebra de arhitectura care a conceput-o, dar din tot sufletul declar ca aceasta valoare, dupa mine, tinde catre zero in viitor), nu poate sta decat in zona cea mai frumoasa a capitalei, alaturi de "salba de lacuri" si de parcuri care fac inca deliciul nostalgicilor ca mine.
Eram deci cat pe ce sa ma adancesc in comentarii morocanoase despre forme fara fond, cand mi-am regasit optimismul meu traditional si m-am gandit ca totusi, ce daca asemenea giganti dezechilibrati ne perturba peisaj-ul, ce daca ochiul nu mai poate gasi un reper de frumusete in jur, decat greu, si acela de multe ori ascuns in giulgiuri de neingrijire si nepasare.
Ce daca nu-mi plac mie unele lucruri? Poate ca e mai important ce imi place. Poate ca pentru fiecare, elanul de a fi mai buni, vine din putinele semne de frumusete, omenie, amabilitate pe care le receptam din jur. Poate ca ar trebui sa postez cateva imagini cu lucrari mai mici sau mai mari realizate de mana compatriotilor, ca un contrapunct, ca o declaratie, ca suntem totusi mai buni de-atat.
Imi place foarte mult cladirea Muzeului Sportului de langa Arcul de Triumf. O arhitectura care lasa maiestuozitatea pentru monumentele istorice, si propune o linie care se inscrie in scara peisajului, ca o surpriza placuta, ca un "buna dimineata" strigat de arhitectura noua , celei clasice si incarcata de semnificatii.
(Imagine de pe http://www.ziarulcuvestibune.ro/2011/11/muzeul-sportului-acces-gratuit.html?m=1)
Fier forjat lucrat manual de echipa domnului Grigore Capsa, care inveseleste traseele multor strazi si bulevarde din capitala mea.
Camp cu flori, de Bogdan Mihai Radu. O frumusete salbatica pe care o gasesti ascunsa si netulburata in mijlocul Bucurestiului, la Gradina Botanica. Pajisti de trandafiri.
.JPG)
Nimic mai frumos decat o plimbare la asfintit la Palatul Regal.
Statuia Regelui Carol I.
Ateneul Roman. Locatia perfecta pentru fotografii de familie.
Si in fine, cladirea Sky Tower. Un inceput de sky-line pentru capitala . Si...o forma eleganta, fina, discreta. Asa cum trebuie sa fie orice cladire care sfideaza legile naturii si se avanta la inaltimi nesperate.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Comentarii
Trimiteți un comentariu