The Red Door

Ce are de-a face "Luxury Interior Design" declarat cu mandrie in descrierea blogului meu, cu o usa veche, industriala, imensa, diforma, gasita din intamplare la o intalnire cu niste clienti extraordinari, pe o proprietate in nordul Bucurestiului.








Uneori luxul se gaseste in cele mai neasteptate locuri. In cazul nostru, luxul linistii sufletesti, care iti da ocazia de a gasi frumusetea in dezordine si parasire...



"I call people rich when they are able to meet the requirements of their imagination."... Pentru mine cladirea abandonata, din anii treizeci, cu fermele de lemn napadite de balarii incalcite, e un fel de atentionare muta despre capcana timpului. Despre expansiune si contractie, contractie si expansiune...


Un mecanism al carui utilitate s-a pierdut in timp, ramanand ca o frantura de idee materializata, uitata intr-un colt unde nimeni nu-i mai poate aprecia claritatea si frumusetea. Ca si cum, in lipsa perceptiei, timpul a lucrat in filigran, in patina, in metal, in singuratate.


Exact genul de poveste pe care l-am gasit intr-o serie de tablouri, la un vernisaj recent.










Este vorba de Radu Carnariu, cu expozitia lui de la Art Yourself Gallery. Nu am simtit nevoia sa editez fotografiile, mi-au placut asa surprinse in viteza, evitand detaliul ( ...desi spectaculos si efervescent), un fel de impresionism tarziu din partea mea.

E important sa gasim luxul de a lua aminte la portiunile miraculoase de realitate pe care le intalnim, accidental uneori.

E important sa cautam luxul unei secunde de mirare. De pura indignare. De contractie in sine.

Posted using BlogPress from my iPhone