Colectia de artiste

Pentru ca nu cred ca am vazut inca vreo amenajare interioara care sa nu fie atinsa de un suflu artistic, fie el sub forma unei sculpturi, a unei picturi, a unei preocupari pentru ambientarea sonora sau luminoasa, ma gandesc sa scriu despre cateva artiste contemporane care mi-au atras atentia si ale caror lucrari le consider o buna investitie, atat din  punct de vedere financiar cat si emotional.

Mi-a venit ideea dupa ce am vizitat atelierul unei prietene si am admirat frumusetea filigranata a schitelor ei florale, si in acelasi timp am fost uimita de discretia desavarsita si abordarea ei atat de reverentioasa pentru actul artistic. Una din convingerile mele este ca oamenii cei mai valorosi nu isi etaleaza cu agresivitate talentele, ci se scuza cu modestie si asteapta cu recunostinta sansa unei autodepasiri.

Am vrut sa scriu despre asemenea femei artiste si dupa ce am citit pe Artsy informatiile atat de probabile dar cumva atat de imposibile in acest secol, cum ca dintre toti artistii expusi in muzeele americane, in jur de 95% sunt barbati. 

Asa ca va prezint o colectie personala de artiste care mi-au bucurat sufletul la fiecare vernisaj si la fiecare intalnire cu ele mediata de operele lor.

Incep cu capul meu de afis, Suzana Dan, pe care am avut si onoarea sa o cunosc...este un tip de arta la care cred ca se aplica versul lui Yeats:

“I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.”

A fost prima oara cand am descoperit in tara un tip de arta liber, eliberat, si care nu are nici o sansa sa devina plictisitor, niciodata.

Un act deliberat de sfidare a prejudecatilor despre arta, un fel de a vedea lumea ca pe o continua serie de miracole si ghicitori, prin ochii malitiosi ai unui “copil mare”.

La un pol diametral opus am descoperit-o pe Otilia Cadar, cumintenia pamantului, cu lucrari pline de patos, lucrari ca niste puneri in scena, teatrale, inaltatoare, care imi amintesc cumva de icoanele bizantine prin pozitii si gesturi, dar care parca ar fi niste icoane stiintifico-fantastice, icoane cazute printre noi dintr-un posibil univers din viitor.

Cobor din ceturile misterioase ale povestilor Otiliei undeva foarte aproape , undeva in interior, odata cu experimentarea senzatiilor si culorilor tari , manieriste, tehnocrate, ale Alexandrei Andone. 

Toata lumea ei face un clic cand se suprapune peste lumea mea interioara si poate ca sunt eu cea in cautare de arme impotriva plictiselii , cine stie, dar totul reuseste sa arate foarte implinit si de sine statator in lumea Alexandrei. Iar aceasta stare cheama spre ea, are o putere de  atractie superba, careia daca i te opui, ajungi sa revezi undeva in vise, imagini arhetipale de o factura noua, pasari flamingo, corpuri insingurate in zbor, rochii haute couture cazute in gratie.

In colectia mea personala sunt doua lucrari ale Amaliei Dulhan, pentru ca lucrarile ei le poti aduna ca pe carti, ca pe timbre, ca pe niste citate celebre. 

Fiecare e ca o bijuterie vintage, si in acelasi timp foarte actuala. Animale fugare si fluturi, o inghetata neagra, fete de crini infloriti, maini misterioase, lumina incapsulata in intuneric, ca un joc de papusi rusesti.

Nu vreau sa inchid fara sa scriu despre Andreea Floreanu care se plimba parca intr-o lume de acuarele apoase si imbietoare, cu personaje desprinse din fashion-show-uri fantasmagorice. Cred ca felul ei de a vedea lumea este foarte apropiat cu cel al maestrului Wang-Fo din povestioara Margueritei Yourcenar. Cel putin asa simt eu lucrarile ei, uneori mai frumoase decat ceea ce percepem noi ca realitate.

Am plecat de la atelierul de arta al prietenei mele Vera  numarand in gand petale de flori. Ce ne poate face mai bine decat arta, aceasta dovada ca fiecare poate fi un creator, creatorul fiind in fiecare dintre noi, risipit, cate putin.

Credite pentru imagini: Iulia Toader, Art Yourself Gallery si Renaissance Art Gallery.