Light

Bun venit in Borgobianco, un hotel in care un arhitect a creat un concept de o finete rara, aplicat pe o cladire de inspiratie traditionala, mediteraneana.

 Albul si mai ales lumina sunt temele de baza.

Albul suprafetelor de forme, texturi si proveniente diferite isi schimba personalitatea in functie de lumina, care e de fapt personajul principal al acestui loc ce pare complet izolat de lumea exterioara.

Materialele care sustin tema sunt zugravelile de un off-white rece, lemnul sbiancato, piatra naturala albita parca de soarele arzator, ceramica smaltuita traditional, crinii albi care ne insotesc la tot pasul...

Draperiile de in natural albit filtreaza lumina si lasa sa se intrevada coltisoare de rai in care trandafirii multicolori sunt accentul viu.

Trandafirii sunt de o frumusete rara asa , in plantati in nestire, amestecati, de toate culorile, unii imbobociti, altii uscati deja de soare.

Rondul impresionant de trandafiri si levantica se desfasoara in jurul unui maslin care are sigur cateva sute de ani de existenta. O atmosfera serena si solara, din cauza experientei vizuale intense, aproape ca nu mai percepi sunetele din jur. Imi aduc aminte doar o liniste alba.

Intrarea in hotel este un portal de piatra in stil mediteranean, incadrata de doua ghivece enorme de ceramica pentru strelitia inflorita.

Toate detaliile mi se par stapanite perfect, desi atmosfera pare total relaxata, aproape neglijenta. Plintele masive din piatra de Lecce, pardoseala exterioara din piatra antichizata tratata, grilele cu design special ales, vasul alb pentru eventualii fumatori in asteptare de taxi, buchetul enorm legat cu verde.

Intrarea in curtea interioara a hotelului, strajuita de vase ceramice enorme, este executata din tamplarie noua in lemn masiv, finisat in culoare inchisa, in asa fel incat ofera contrast si face ca ferestrele sa para mult mai mari din exterior.

Piesele principale ale terasei interioare sunt locurile de conversatie si pergola cu trandafiri. Si bineinteles, cerul spectaculos al Italiei, un joc continuu de lumini si umbre, de alb si albastru, proiectat pe pamant.

Pergola este exemplar de simpla, de o frumusete calma, iata mai multe fotografii cu trandafirii ei ce par desprinsi din vis.

In ciuda materialelor de constructie grele si a formelor masive, dominatoare, atmosfera generala e una de usurinta si plutire intr-o lume desprinsa de realitate. Am spus cuiva ca ma simteam ca intr-o enorma camera de baie imaculata.

Cam acesta e rolul arhitectului, asa cum il vad eu: un creator de atmosfera. Un scenograf pentru cel mai senzational spectacol creat vreodata, viata si trairile umane.

Oferind mereu locuri de repaos si de contemplare a exteriorului.

Oferind trasee, locuri de plecare, schimbari de perspectiva, optiuni.

Si, mai ales, oferind celorlalti orgoliul ca detaliul si compozitia unei privelisti au fost alese cu grija, cu ochii mintii, de un artist.

(...detaliu de ceramica traditionala expusa in camerele de oaspeti de la hotelul Borgobianco, Polignano a Mare ).